În orice țară există categorii sociale care au fost discriminate sau defavorizate și față de care au existat prejudecăți negative. Printre asemenea categorii se numără africanii, considerați buni numai pentru muncă fizică grea, romii, numiți de multe ori „șarlatani” și „ghicitori”, asociați doar cu dansatul, cântatul și furatul cailor, femeile, considerate „sexul slab”, inferior bărbaților, dedicate numai treburilor casnice și îngrijirii copiilor. Toate aceste stereotipuri și prejudecăți nu au făcut decât să înrăutățească viața mai multor oameni din întreaga lume.

Odată cu evoluția, persoanele au ajuns să înțeleagă că toți sunt la fel, egali în dreptul lor de a trăi o viață bună și fericită. Însă pentru această egalitate nu este suficientă doar o egalitate formală – toți să primească la fel, ci este necesară o egalitate reală, echitabilă, care asigură că toți oamenii efectiv beneficiază de oportunitățile de dezvoltare și drepturile lor fundamentale.
Pe marginea discriminării se discută foarte mult, aceasta reprezentând unul dintre cele mai sensibile și actuale subiecte, atât la nivel internațional, dar și național, fiind un fenomen întâlnit în multe arii de activitate, inclusiv în relațiile de muncă, contrar eforturilor legislative de combatere a fenomenului.

În România, evitarea discriminării este legiferată prin Ordonanța de Guvern nr. 137 din 2000, modificată și republicată în Monitorul Oficial nr. 166 din 2014 și art. 5 din Codul Muncii.
Sunt, astfel, consacrate o serie de principii ce trebuie respectate: principiul egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminării.

Legea definește discriminare ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Sunt considerate discriminatorii, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane.
Constituie hărțuire orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

Ne vom opri în cele de urmează asupra condițiilor privind discriminarea și egalitatea de tratament la locul de muncă.

Aceste politici de discriminare și hărțuire se pot regăsi în majoritatea activităților, începând de la procesul de recrutare și modalitatea luării deciziei de angajare, salarizare, până la decizia de promovare și/sau concediere

Cele mai întâlnite forme de discriminare sunt prezente chiar înainte de angajare și vizează refuzul angajatorului de a încheia un contract de muncă cu o persoană mai în vârstă, cu un cetățean de etnie romă, sau cu o femeie care își crește singură copiii. Cazurile de refuz la angajare, vizează aspectul fizic al persoanei, care nu corespunde politicii companiei, persoanele cu handicap, în special cele cu dizabilități fizice, care au mari dificultăți în a-și găsi un loc de muncă, pentru că, nu există condiții specifice (rampă de acces, toaletă adaptată).

Un caz special de discriminare la angajare este cel în care sunt respinse femeile însărcinate motivat de faptul că acea persoană nu va lucra decât câteva luni, urmând să intre în concediu maternal. Or, mai ales în situațiile în care acea femeie obține postul în urma unui concurs, refuzul de a o angaja constituie o încălcare a reglementărilor legale.

De altfel, protecția femeii însărcinate este abordată în detaliu. Potrivit noilor reglementări,( Ordonanță De Urgență nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă publicată în M.Of. nr. 750 din 27.10.2003) este interzisă solicitarea testului de graviditate unei candidate care se prezintă pentru angajare. Aceeași interdicție există și în cazul în care un angajator condiționează angajarea de semnarea unui acord potrivit căruia nu va rămâne însărcinată sau nu va naște pe durata de valabilitate a contractului individual de muncă. De asemenea, în perioada în care o salariată este gravidă sau se află în concediul de creștere a copilului nu i se va desface contractul de muncă. în toate aceste situații, la epuizarea perioadei, beneficiarul concediului are dreptul să se întoarcă la lucru pe același loc de muncă ori pe un post echivalent.

Pentru a nu ajunge în situația de a fi amendate pentru practici discriminatorii, societățile ar trebui să ofere egalitate de tratament angajaților și celor care vor să se angajeze, singurul criteriu de diferențiere fiind cel referitor la aptitutidinile cerute de locul de muncă respectiv.

În aceste condiții, reiterăm faptul că fiecare societate trebuie să fie atentă la modalitatea în care redactează anunțul de angajare, la modalitatea în care definește coeficienții de promovare precum și la enumerarea în contractul colectiv de muncă și în regulamentul intern a regulilor privind evitarea discriminării și sancționării faptelor de discriminare și de hărțuire la locul de muncă.

Trebuie arătat faptul că nu se tolerează discriminarea pe criteriu de rasă, culoare, naționalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenență politică sau orice alt criteriu similar și că sunt promovate egalitatea de șanse.

Pentru asigurarea securității și sănătății în muncă a salariatelor gravide și/sau mame, lăuze sau care alăptează, regulamentele interne ale unităților trebuie să conțină măsuri privind igiena, protecția sănătății și securitatea în muncă a acestora, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență și ale celorlalte acte normative în vigoare. Salariatele gravide pot beneficia de 16 ore pe luna pentru investigații medicale, dacă acestea nu pot fi efectuate în afara programului de lucru.
Salariatele care alăptează pot beneficia de 2 pauze de câte o ora sau cu reducerea programului zilnic cu 2 ore pentru alăptare.Salariatele gravide sau care alaptează nu pot fi obligate să desfășoare muncă de noapte sau în condiții grele sau insalubre.

Faptele privind discriminarea și hărțuirea sunt sancționate de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu amenzi cuprinse între 1.000 lei la 30.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate.

Arătăm în încheiere, rezultatele unui studiu efectuat, în România, la solicitarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării:
- 51% dintre români consideră în mare și în foarte mare măsură că fenomenul de discriminare este una din problemele actuale în timp ce 44% consideră acest aspect în mică și în foarte mică măsură,
- 49% dintre români afirmă că fenomenul discriminarii este foarte des și des întâlnit în România, în timp ce 11% consideră că e foarte rar/deloc întâlnit,
- Cele mai discriminate categorii sociale, conform opiniilor respondenților, sunt reprezentate de persoanele de etnie romă, persoanele cu dizabilități fizice sau psihice, persoanele infectate cu HIV/SIDA, persoanele fără adăpost, orfanii și persoanele dependente de droguri, 31% dintre români consideră că după aderarea României la Uniunea Europeană, gradul de discriminare, a crescut față de persoanele de etnie romă și față de persoanele vârstnice, 53% dintre respondenți apreciază că situația economică (criza) a amplificat fenomenul discriminării într-o oarecare și mare măsură.
- 34% dintre respondenți consideră că există discriminare între un bărbat și o femeie în România. Persoanele care au indicat existența discriminării între un bărbat și o femeie au opinat că:
- Femeile sunt discriminate la locul de muncă (58%), într-un rol de conducere (58%), în calitate de om politic (54%) și în gospodărie (50%),
- Bărbații sunt discriminați la ieșirea la pensie (13%) și în calitate de părinte (7%).