Alegerea profesiei nu este o sarcina deloc facila, iar cand m-am aflat in aceasta postura, dupa absolvirea facultătii de drept, am incercat sa iau decizia prin raportare la cateva criterii clare, alegand sa gasesc raspunsul in forul interior personal, nu in indemnurile societatii.

La momentul acela, cu toate ca aveam cateva preconceptii despre profesia de avocat, care ulterior s-au dovedit a fi nefondate, stiam cu certitudine ca ceea ce imi doresc cu adevarat este ca domeniul in care voi activa sa indeplineasca trei conditii fundamentale: libertate, independenta si contributie sociala.

Fara a insista asupra fiecareia in parte, libertatea, independenta si contributia sociala, aceste condiții sine qua non, le-am regasit in profesia de avocat, in aspecte precum: lipsa unui program fix si prestabilit, a unei rutine obositoare, lipsa interdictiilor de asociere, libertatea in gandire si libertatea de a stabili, impreuna cu clientul, propria strategie in dosar si de a fi creativ, in acest sens, oportunitatea de a contribui in societate, in sens pozitiv, prin apararea si protejarea drepturilor si intereselor legitime incalcate ori prin descifrarea limbajului legislativ si inlesnirea intelegerii aspectelor legale, de catre justitiabili.

Sigur, acestea nu sunt singurele elemente care au contribuit in luarea acestei decizii, insa, cu siguranta, la acel moment, sunt cele care au contat cel mai mult, iar din pricina inabilitatii de a controla totul si acceptand imprevizibilul, sunt cele care m-au determinat sa urmez aceasta cale, in speta, calea celui chemat sa apere.