Așa cum am promis, revin cu o opinie legată de mult disputata „Lege privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie”. Am tot văzut în spațiul public mesaje de tipul „ne iau copiii”, sau alte teorii ale conspirației.

Din start vreau să vă spun că, în realitate, legea creează cadrul legal de analiză a situațiilor de risc pentru minor si propune modalități de evitare a situațiilor in care este afectata dezvoltarea fizica si psihica a copiilor. In opinia mea legea este o continuare a Legii nr 272 din 2004, „Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului”, cu alte cuvinte „nimic nou sub soare”.

De ce spun acest lucru? Această nouă lege votată de către Camera Deputaților și trimisă în acest moment spre promulgare, reglementează situația copilului aflat într-un mediu vulnerabil, dar ideea unui plan de masuri privind aceasta situație a fost prima data reglementata in legea din 2004.

Conform legii noi, riscul de separare reprezintă situația care afectează dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală ori socială a copilului, în familie sau în comunitate, pentru o perioadă determinată de timp și care este constatată de către serviciul public de asistență socială.  Urmare a acestei constatări a Serviciului Public de Asistenta Sociala se întocmește un plan de masuri, denumit ”plan de servicii”, care urmează a fi implementat in familia de baza, fiind monitorizata implementarea acestuia.

Daca in legea noua, prin ”plan de servicii” se înțelege documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor, a beneficiilor, precum și modul de acompaniere a familiei pe o perioadă de cel puțin 12 luni în vederea prevenirii separării copilului de familie”, în Legea 204, ”planul ” este definit: ”documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor și a prestațiilor, pe baza evaluării psihosociale a copilului și a familiei, în vederea prevenirii abuzului, neglijării, exploatării, a oricăror forme de violență asupra copilului, precum și a separării copilului de familia sa;”.

In ceea ce privește situațiile in care dezvoltarea fizica si psihica a unui copil este afectata, legea prezuma anumite situații: situația economică și condițiile de locuit precare existente în mediul său familial și/sau în comunitate, respectiv situație de risc de sărăcie monetară sau sărăcie extremă; starea de sănătate precară a unuia sau a mai multor membri ai familiei, inclusiv dizabilitatea acestora; mediul abuziv, violent existent în familie și comportamentele la risc care pot afecta negativ relațiile dintre adulți, copii și dintre adulți și copii, comportamentul delincvent, părăsirea repetată a domiciliului, consumul de alcool și de droguri, tentativă de suicid și abandonul școlar.

Un lucru nou, la Cap III din lege,  este înființarea Observatorului Copilului, un modul informatic național in care sunt monitorizați copii cu risc de separare. Modului este gestionat de catre  Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului si Serviciile publice de asistență socială. Datele in acest sistem vor  fi introduse in termen de an de la data promulgării legii.

În continuare legea reglementează in linii mari si cu termeni mult prea abstracți scopul planului iar la final are o secțiune de contravenții. Sunt definite trei contravenții, dar in opinia mea, cel care poate lua amenda este salariatul care se ocupa de monitorizarea implementării masurilor, deci nu prea cred ca vom vedea sancționate astfel de fapte. In total Legea are 27 de articole împărțite in cinci capitole.

Fata de varianta inițiala trimisa de la Senat, au fost eliminate o serie de situații care ar putea fi definite la situații de risc de  separare, respectiv la art. 5 al 3, au fost eliminate: are unul sau mai mulți membri care nu sunt înscriși pe lista unui medic de familie; are unul sau mai mulți copii nevaccinați cu schema obligatorie;  are unul sau mai mulţi membri cu boli cronice şi/sau transmisibile, ramanand doar situatia in care familia are unul sau mai mulţi copii polispitalizaţi.

Mie, personal, legea mi se pare de bun simt si aștept si rezultatele, in sensul in care abandonul scolar sa scada asa cum imi doresc sa scada si infractionalitatea cu autori sau victime minori.

De curiozitate, m-am uitat pe site-ul Direcției de Asistenta Sociala Iași, unde in raportul aferent anului trecut. Redau strict cu titlul de exemplu, informatii din raport: au fost efectuate un număr de 2.244 anchete sociale pentru copii în risc social; au fost monitorizați 123 de copii aflati in situatii de risc social si au fost intocmite 49 planuri de servicii. Tot din Raport am aflat ca nu exista un Centru de zi special pentru minori dar, in opinia mea, exista doua centre care cred ca au o asemenea destinatie, respectiv Centrul de servicii integrate pentru victimele violenţei în familie si Centrul Social cu Destinaţie Multifuncţională „Bucuria”. Pentru mai multe detalii puteti accesa:    https://www.dac-iasi.ro/file/Raport_activitate_DAS_Iasi_anul_2022.pdf.

In concluzie, noutatea legii o reprezintă, in opinia mea, doar înființarea Observatorului Copilului, restul fiind o ”prelungire” a legii din 2004.

Daca doriți sa cunoașteți cine si cum a votat, găsiți pe net situația votului, atat la Senat (https://www.senat.ro/VoturiPlenDetaliu.aspx?AppID=83D7CB2D-A82A-4780-9011-51004C720CE4&Cod=25115&Data=2023-03-06) cat si la Camera Deputaților (https://www.cdep.ro/pls/steno/evot2015.Nominal?idv=31951)

La final, va doresc sa fiti linistiti, sa va vedeti de viata cotidiana si daca aveti grija de copii vostri nu ii ia nimeni.