Despre stabilirea custodiei

Custodia copilului este un termen popular care nu se regăsește în legislația românească. În realitate, custodia copilului reprezintă autoritatea părintească și se discută în situația în care părinții sunt divorțați sau a părinților necăsătoriți. 

Autoritatea părintească reprezintă stabilirea drepturilor și a obligațiilor părinților și ea poate fi exercitată în comun sau exclusiv doar de către un singur părinte.

Părinții sunt sfătuiți să se pună de acord asupra autorității părintești pe cont propriu înainte de a sesiza autoritățile competente. În cazul în care părinții nu se înțeleg, autoritatea părintească se stabilește de către instanța de judecată. 

De obicei, autoritatea părintească se stabilește în comun, autoritatea părintească exclusivă fiind o situație de excepție. Nu există o regulă în a obține o autoritate părintească exclusivă. Instanța de la caz la caz poate acorda o astfel de autoritate atunci când unul dintre părinți se dovedește a fi alcoolic, consumă substanțe interzise, suferă de o boală psihică, manifestă dezinteres față de copilul minor. Alte motive ar putea fi actele de violență asupra minorilor, anumite tipuri de condamnări, fie pentru trafic de persoane fie pentru acte de violență, acte sexuale cu minori, etc. De asemenea, am obținut autoritate părintească exclusivă în cazurile în care unul dintre părinți se află la o distanță foarte mare de părintele căruia i s-a încredințat minorul sau nu este cunoscută adresa, iar acest aspect este de natură să împiedice comunicarea dintre părinți cu privire la luarea deciziilor pentru copil. În toate cazurile, stabilirea autorității părintești se face având în vedere interesul superior al copilului. 

În ceea ce privește călătoria copilului în afara țării, sunt două aspecte ce ar trebui avute în vedere, pe de o parte faptul că minorul va trebui să aibă asupra sa un document de identitate valabil și pe de altă parte fie va trebui să fie însoțit de ambii părinți, fie să aibă acordul părintelui cu care nu călătorește.  

De ce ai nevoie pentru a călători cu copilul în afara țării?

Cetățenii români minori pot călători în străinătate în baza documentului de călătorie individual valabil - pașaport sau carte de identitate- în spațiul Uniunii Europene (minori peste 14 ani) numai însoțiți, cu acordul părinților ori al reprezentanților legali. Prin reprezentant legal se înțelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile părintești față de minor.

Situația este reglementată de Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate

Minorul care călătorește însoțit doar de unul dintre părinți poate ieși din țară în următoarele situații:

• dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depășească 3 ani de la data întocmirii acesteia;
• dacă părintele însoțitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredințat sau că exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013;
• dacă părintele însoțitor face dovada decesului celuilalt părinte;
• dacă părintele însoțitor face dovada că celălalt părinte este decăzut din drepturile părintești sau declarat dispărut, în condițiile legii;
• dacă părintele însoțitor prezintă o hotărâre a instanței de judecată care suplinește acordul celuilalt părinte;

Ce fac dacă celălalt părinte nu îmi dă acordul sau este de negăsit?

Conform art. 31 alin. (3) din Legea nr. 248/2005: „ieșirea din România a minorilor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) și (3), se permite numai după soluționarea neînțelegerilor de către instanța de judecată, în condițiile legii”.

Prin urmare, soluția în cazul în care celălalt părinte nu își dă acordul pentru a călători cu copilul în afara țării sau este de negăsit, este formularea unei cereri de chemare în judecată pentru ca instanța să suplinească acordul celuilalt părinte.

Daca aveti intrebari legate de acest subiect, va invitam sa ne contactati.